Sacrul şi profanul sunt două modalităţi de a fi în Lume, două situaţii existenţiale asumate de om de-a lungul istoriei sale. Ele nu prezintă interes doar pentru istoria religiilor sau pentru sociologie, nu fac doar obiectul unor studii istorice, sociologice, etnologice. De fapt, cele două moduri de a fi, sacrul şi profanul, sunt determinate de diferitele poziţii pe care omul le-a cucerit în Cosmos şi sunt importante atât pentru filozofi, cât şi pentru orice cercetător care doreşte să cunoască dimensiunile posibile ale existenţei umane.
O lucrare fundamentală în bibliografia lui Eliade, gândită şi elaborată în 1956 ca o introducere generală la studiul fenomenologic şi istoric al faptelor religioase. Religiozitatea este privită ca structura ultimă a conştiinţei, independentă de numeroasele şi efemerele opoziţii dintre sacru şi profan, aşa cum apar ele în decursul istoriei. Căci ea este o trăsătură umană definitorie, chiar dacă societăţile moderne par a fi areligioase. În gesturile cele mai simple ale vieţii cotidiene, omul religios de tip arhaic nu este cu nimic deosebit de omul logic al tradiţiei culturale europene. Profanul nu este decât o nouă manifestare a aceleiaşi structuri constitutive a omului care, înainte, se manifesta prin expresii „sacre“.
O carte rară, aceasta este prima ediţie tipărită de editura Humanitas.
Mircea Eliade - Sacrul si profanul.


Livrarea cărților se poate face prin poştă (pentru orice locaţie de pe teritoriul României) sau curier rapid Cargus (pentru localitățile aflate în aria de acoperire). 









Recenzii
Nu există momentan nicio recenzie pentru această carte!