Bătrînul care venise la poliţie avea o figură imobilă, stranie, ca o mască ridată adînc, brăzdată în lung şi-n lat de şuviţe înguste, tăioase — desen filigranat în marmură albă. Părul zburlit şi aspru, de un luciu întunecat ca argintul vechi, îi prelungea parcă trăsăturile chipului mortificat, topindu-le apoi, estompîndu-le în aerul din jur. Doar ochii mai păstrau în unda lor de culoarea antracitului vigoarea nealterată a puterii — privire penetrantă, pătrunzătoare, al cărei fior intens vibra pînă departe în cugetul tău.
Bărbatul acela bătrîn, foarte bătrîn — aveam să aflu mai tîrziu că era trecut de optzeci de ani — avea o statură pirpirie, fragilă, delicată ca o talie de băieţandru, era îmbrăcat cu o eleganţă sobră, parfumat cu discreţie, iradia simplitate şi echilibru, vorbea cu blîndeţe, glasul lui învăluindu-te cu armonii baritonale, gesturile lui conferind cuvintelor accente şi nuanţe persuasive.
Venise la poliţie într-o după-amiază, către mijlocul unei veri, se recomandase simplu : Arcadie Stelarii, apoi mă întrebase firesc, ca şi cum mi-ar fi cerut o ţigară : “Nu cumva vă prisoseşte o jumătate de oră ?”. conti-nuînd după o scurtă pauză, răstimp în care mă cercetase atent, se convinsese de buna mea credinţă, era mulţumit : “Am nevoie de jumătatea aceasta de oră, ca să vă povestesc unul din cele mai sumbre episoade din viaţa mea.”…
Olimpian Ungherea - Padurea cu plopi argintii.


Livrarea cărților se poate face prin poştă (pentru orice locaţie de pe teritoriul României) sau curier rapid Cargus (pentru localitățile aflate în aria de acoperire). 




Recenzii
Nu există momentan nicio recenzie pentru această carte!